„După Cireșe amare, în care povestește viața ei de femeie silită să plece la muncă în Italia ca să-și poată întreține copiii, și Împărăteasa, un portret amar al satului românesc contemporan, Liliana Nechita se întoarce la originile răului, ale plecărilor și părăsirilor: epoca regimului comunist. Pâine cu ceva este un roman autobiografic despre viața unui copil-decrețel din „După Cireșe amare, în care povestește viața ei de femeie silită să plece la muncă în Italia ca să-și poată întreține copiii, și Împărăteasa, un portret amar al satului românesc contemporan, Liliana Nechita se întoarce la originile răului, ale plecărilor și părăsirilor: epoca regimului comunist. Pâine cu ceva este un roman autobiografic despre viața unui copil-decrețel dintr-un oraș de provincie al României ceaușiste. Vocea fetiței și memoria selectivă a femeii mature creionează, în tușe când apăsate, când discrete, scene de familie, școală și societate din România anilor ’80: economia de energie electrică, educația prin muncă, privațiunile, cultura descurcărelii și a cozilor la orice, filozofia tăcerii cu subînțeles, frica, frigul, foamea. O poveste menită să fie avertisment și lecție pentru oricine nu a trăit sau a uitat experiența unui regim totalitar.“ — TATIANA NICULESCU
Pâine cu ceva: amintiri, ca să se știe cum se trăia în comunismul oamenilor simpli
„După Cireșe amare, în care povestește viața ei de femeie silită să plece la muncă în Italia ca să-și poată întreține copiii, și Împărăteasa, un portret amar al satului românesc contemporan, Liliana Nechita se întoarce la originile răului, ale plecărilor și părăsirilor: epoca regimului comunist. Pâine cu ceva este un roman autobiografic despre viața unui copil-decrețel din „După Cireșe amare, în care povestește viața ei de femeie silită să plece la muncă în Italia ca să-și poată întreține copiii, și Împărăteasa, un portret amar al satului românesc contemporan, Liliana Nechita se întoarce la originile răului, ale plecărilor și părăsirilor: epoca regimului comunist. Pâine cu ceva este un roman autobiografic despre viața unui copil-decrețel dintr-un oraș de provincie al României ceaușiste. Vocea fetiței și memoria selectivă a femeii mature creionează, în tușe când apăsate, când discrete, scene de familie, școală și societate din România anilor ’80: economia de energie electrică, educația prin muncă, privațiunile, cultura descurcărelii și a cozilor la orice, filozofia tăcerii cu subînțeles, frica, frigul, foamea. O poveste menită să fie avertisment și lecție pentru oricine nu a trăit sau a uitat experiența unui regim totalitar.“ — TATIANA NICULESCU
Compare
Ioana –
Cartea relatează fără dramatism literar amintiri puternice și vii despre copilăria, adolescența și primii ani ca tânără mamă ai scriitoarei, ani ce au fost definiți de frică, foame și frig. Cititorul poate pătrunde în intimitatea vieții de zi cu zi din perioada ceaușistă, asistând la scene de familie, de școală și de societate din România anilor '80. „Pe bunica am văzut-o plângând de multe ori, fericită foarte rar. Dar chipul ei strălucea de bucurie doar când vorbea, rar și puțin, despre un rege. D Cartea relatează fără dramatism literar amintiri puternice și vii despre copilăria, adolescența și primii ani ca tânără mamă ai scriitoarei, ani ce au fost definiți de frică, foame și frig. Cititorul poate pătrunde în intimitatea vieții de zi cu zi din perioada ceaușistă, asistând la scene de familie, de școală și de societate din România anilor '80. „Pe bunica am văzut-o plângând de multe ori, fericită foarte rar. Dar chipul ei strălucea de bucurie doar când vorbea, rar și puțin, despre un rege. De la ea am învățat că despre lucrurile frumoase nu trebuie să vorbești prea mult. Ele există, le iubești și atât. Am mai învățat să mă uit cu teamă spre fereastră când șopteam, ba chiar și când gândeam, pistolul putea fi la tâmpla oricui.„ https://ciobanuldeazi.home.blog/2022/...
floricel –
Cu toate că nu am trăit în comunism, îmi dau seama cât de mult am fost afectată și influențată de oamenii care au trăit în acele vremuri: părinți, profesori, rude, etc Limitele lor au devenit și limitele mele. Genul acesta de cărți mă ajută să îi accept mai ușor și să fac unele schimbări, acolo unde deciziile lor m-au forțat să mă dezvolt într-un anumit fel. Pe lângă faptul că e important să știi ce s-a întâmplat în istorie, cred ca e de datoria fiecăruia să înțeleagă contextul în care s-au format Cu toate că nu am trăit în comunism, îmi dau seama cât de mult am fost afectată și influențată de oamenii care au trăit în acele vremuri: părinți, profesori, rude, etc Limitele lor au devenit și limitele mele. Genul acesta de cărți mă ajută să îi accept mai ușor și să fac unele schimbări, acolo unde deciziile lor m-au forțat să mă dezvolt într-un anumit fel. Pe lângă faptul că e important să știi ce s-a întâmplat în istorie, cred ca e de datoria fiecăruia să înțeleagă contextul în care s-au format oamenii care te-au educat.
Stefan Veronica –
A fost ca o readucere aminte a unor vremuri trecute. Este o mica parte din ce a fost, dar a fost surprins esentialul.
soaptedecarte –
Mi-au placut simplitatea si claritatea scriiturii. Rememorarea amintirilor din comunism, pe care instinctiv ne-am dori sa le stergem de pe tabla, dar care au o putere graitoare.
Vladimir Barbu –
brianna –
Ruxandra Razi –
Cristiana Alexandra –
Bogdan Antonescu –
Vali –
Denny Toxx –
Buchidau Luminita –
Malina Mirescu –
Costin Mirescu –
Maria Stanciu –
Psychoseal –
Cinabru Hoffmann –
Alina Diana –
Alexandru Zipiși –
Simona Petcu –
Corneanu Giulia –
Silvia Spanu –
Mianna Mihaela –
Dan Gabriel Ontelus –
Andreea Țui –
Andreea –
Cosmina Ion –
Heretoreadbooks –
Catalin Corutiu –
Iulia Ionescu –